Recunoașterea culpabilității
Fostul membru al Parlamentului European, Nathan Gill, a admis că a acceptat plăți pentru a susține poziții pro-Rusia, conform informațiilor furnizate de Reuters. În instanță, Gill a recunoscut că a primit bani pentru a face declarații și a adresa întrebări în favoarea partidelor pro-ruse în Parlamentul European, în perioada premergătoare invaziei Ucrainei.
Dovezi și acuzații
Procurorul Mark Heywood a menționat că acuzațiile de mită se bazează pe mesajele WhatsApp găsite pe telefonul lui Gill, confiscat de poliție în 2021. Aceste mesaje arată că Gill a fost de acord să primească plăți pentru diverse acțiuni, inclusiv adresarea de întrebări în Parlament, stabilirea de contacte cu oficiali de rang înalt, organizarea de evenimente și formularea de declarații. Procurorul a subliniat că aceste fapte constituie „abateri” grave comise de o persoană aleasă în funcție publică.
Recunoașterea vinovăției
Nathan Gill, în vârstă de 52 de ani, și-a recunoscut vinovăția pentru opt capete de acuzare legate de mită, cu excepția unuia referitor la o presupusă conspirație cu fostul politician ucrainean Oleh Voloshin pentru obținerea unei alte mite.
Procesul și posibilele pedepse
Tribunalul Old Bailey din Londra, care judecă cazul, l-a eliberat pe Gill pe cauțiune până la pronunțarea sentinței, programată pentru luna noiembrie. Instanța a avertizat că politicianul se confruntă cu o „pedeapsă privativă de libertate substanțială”.
Parcursul politic al lui Nathan Gill
Nathan Gill a devenit membru al Parlamentului European pentru UK Independence Party (UKIP) în 2014, partid care susținea ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană. A devenit lider al UKIP în Țara Galilor în 2016, dar a părăsit partidul în 2018, aderând la Brexit Party în anul următor. Gill a rămas europarlamentar până la ieșirea Marii Britanii din UE în 2020.
Concluzie
Recunoașterea culpabilității lui Nathan Gill în primirea de mită pentru susținerea pozițiilor proruse subliniază preocupările legate de integritatea funcționarilor publici și de influența străină în politica europeană, având potențiale implicații semnificative asupra relațiilor internaționale și a încrederii în instituțiile democratice.