Cererea de demisie a lui Mihai Jurca
Sindicatul Angajaților din Aparatul de Lucru al Guvernului a solicitat demisia lui Mihai Jurca, șeful Cancelariei premierului, pe fondul unor controverse și acuzații de minciună. Jurca a fost numit în această funcție de către primarul Bolojan, iar mandatul său a fost marcat de mai multe scandaluri.
Controversa locuinței
Mihai Jurca a declarat anterior că locuiește într-o locuință cu două camere oferită de RA-APPS. Totuși, un document oficial a demonstrat că acesta locuiește într-un apartament cu patru camere, situat la parterul unei vile din nordul Capitalei. În fața acuzațiilor, Jurca a susținut că a acceptat ceea ce i s-a oferit, având opțiunea de a alege un apartament mai mic.
Achiziția controversată de mașini
Jurca a aprobat achiziția a 17 mașini în timpul unei perioade de austeritate. Când a fost întrebat despre această decizie, el s-a comportat defensiv și a refuzat să ofere explicații, invocând un comunicat de presă anterior. Această situație a stârnit nemulțumiri în rândul jurnaliștilor și al angajaților guvernamentali.
Presiuni asupra angajaților
Un alt motiv pentru cererea de demisie a lui Jurca este faptul că acesta a solicitat numele angajaților din Guvern care au protestat. Deși legea le permite angajaților să protesteze, Jurca a încercat să justifice acțiunile sale prin afirmații legate de reglementările referitoare la pontaj.
Declarațiile lui Mihai Jurca
Într-o declarație, Jurca a menționat că beneficiază de un șofer și de o mașină de la SPP, afirmând că este populism ca un ministru să conducă propria mașină. Această afirmație a fost interpretată ca un exemplu de ipocrizie, având în vedere criticile referitoare la cheltuielile Guvernului.
Reacția sindicatelor
Sindicaliștii au reacționat, afirmând că numirea lui Jurca și a altor persoane apropiate lui Bolojan în funcții înalte denotă o „batjocură administrativă” și o lipsă de reformă reală în administrația publică.
Concluzie
Cererea de demisie a lui Mihai Jurca evidențiază tensiunile din interiorul Guvernului și nemulțumirea angajaților față de gestionarea resurselor publice, ceea ce poate afecta imaginea administrației și încrederea publicului în instituțiile statului.