Sărbătoarea Sfinților Împărați Constantin și Elena
Sărbătoarea din 21 mai este un moment important în calendarul bisericesc, dedicat cinstirii Sfinților Împărați Constantin cel Mare și mama sa, Elena. Aceștia sunt recunoscuți sub apelativul „întocmai cu apostolii” pentru contribuția lor esențială în consacrarea creștinismului ca religie oficială în Imperiul Roman, sprijinind biserica într-un context istoric marcat de schimbări profunde religioase și culturale. În pictura bisericească, Constantin și Elena sunt adesea reprezentați împreună, ținând între ei Sfânta Cruce, simbol al credinței și al jertfei Mântuitorului.
Semnificația sărbătorii Sfinților Împărați Constantin și Elena
Sărbătoarea din 21 mai onorează contribuția Sfinților Împărați Constantin și Elena în asigurarea libertății de credință și în răspândirea creștinismului. Considerați „întocmai cu apostolii”, cei doi au pus bazele unei Europe creștine și au influențat profund structura bisericii, contribuind la organizarea sa instituțională.
Sfântul Împărat Constantin cel Mare
În anul 313, împăratul Constantin a emis Edictul de la Milano, care a pus capăt persecuțiilor împotriva creștinilor și a recunoscut oficial libertatea religiei creștine. A sprijinit organizarea bisericii, a convocat Primul Sinod Ecumenic de la Niceea în 325 și a promovat construirea de biserici în întreg imperiul. De asemenea, a mutat capitala imperiului la Bizanț, redenumind-o Constantinopol, care a devenit un centru major al creștinătății.
Sfânta Împărăteasă Elena
Sfânta Elena, supranumită „mama creștinilor” în tradiția ortodoxă, a fost o credincioasă devotată care a întreprins un pelerinaj în Țara Sfântă. Potrivit tradiției creștine, ea a descoperit Sfânta Cruce pe care a fost răstignit Iisus Hristos. La inițiativa ei, au fost ridicate mai multe biserici importante, inclusiv cele de la Betleem și Muntele Măslinilor. Datorită vieții sale exemplare și a susținerii constante a bisericii, Sfânta Elena a fost canonizată.
Tradiții românești de Sfinții Constantin și Elena
În România, sărbătoarea este însoțită de numeroase tradiții, obiceiuri și superstiții legate de protecția roadelor pământului și sănătatea familiei. Participarea la Sfânta Liturghie în ziua praznicului este îndemnată, iar dacă nu este posibil, se recomandă aprinderea unei lumânări și tămâierea casei în timpul slujbei. Aceste obiceiuri aduc bucurie sufletului.
De asemenea, ziua de 21 mai este considerată un hotar agricol important, iar după această dată, se pot planta fără riscuri culturi precum porumb, fasole sau dovleac. Se spune că „după Sfântul Constantin, nu mai dă bruma”. În unele regiuni, se aprind focuri în grădini și pe câmpuri pentru a alunga duhurile rele și dăunătorii pământurilor, simbolizând purificarea naturii și a gospodăriei. Munca la câmp și spălatul rufelor sunt interzise pentru a evita ghinionul sau bolile, iar nerespectarea sărbătorii poate duce la recolte slabe.
În folclor, sărbătoarea este cunoscută și ca „Ziua Păsărilor de Pădure”, iar se crede că lucrul în această zi poate atrage dăunători asupra recoltei. În regiunile Oltenia și Muntenia, femeile împletesc cununi din flori și ierburi de leac, care sunt sfințite la biserică și păstrate în casă ca apărare împotriva bolilor.
Importanța spirituală a sărbătorii
În ziua praznicului, este bine să purtăm un semn al Sfintei Cruci, o cruciuliță binecuvântată de preot. Biserica recomandă o atitudine creștină, participarea la slujba sfântă și pomenirea Sfinților Împărați la Sfânta Liturghie. Este recomandat să trimitem un pomelnic la biserică și să ne gândim cu recunoștință la acești mari împărați care au schimbat cursul istoriei, făcând din credința creștină religia oficială de stat.
Florile de Sfinții Împărați Constantin și Elena
Sfinții Împărați Constantin și Elena sunt considerați ocrotitori ai creștinătății, iar florile aduse în casă de 21 mai reprezintă un gest simbolic de venerație și invocare a protecției divine. Bujorii, florile reprezentative ale lunii mai, sunt profund înrădăcinați în tradiția populară, iar prezența lor înlocuință aduce bunăstare și armonie, alungând energiile negative.
Conform credințelor, bujorii simbolizează renașterea naturii și protecția gospodăriei în pragul verii, având o semnificație aparte în contextul spiritual și simbolic al sărbătorii.