Sărbătoarea Sfinților Tineri din Efes
Sfinții șapte tineri din Efes, cunoscuți și sub denumirea de „cei șapte adormiți”, sunt sărbătoriți de Biserica Ortodoxă de două ori pe an: pe 22 octombrie și pe 4 august. Aceștia sunt mai puțin cunoscuți în anumite regiuni, dar au o importanță semnificativă în tradiția creștină.
Context istoric și religios
Pestera celor Șapte Sfinți din Efes, situată pe Muntele Ohlonului, este asociată de tradiția creștină cu locul unde Sfânta Maria Magdalena a trecut în neființă. Povestea acestor tineri adormiți evidențiază credința lor profundă și bineplăcerea lui Dumnezeu.
Viața și faptele Sfântului Averchie
Sfântul Averchie a fost episcopul cetății Ierapole din Frigia, în timpul domniei împăratului Antonin și a fiului său, Marc Aureliu (161-180). Într-o majoritate păgână, Averchie a intrat în templul pagân în timpul unei sărbători și a distrus idolii. Trei tineri demonizați, care încercau să-l omoare pe episcop, au căzut la pământ, iar demonii s-au depărtat de ei. Această minune a determinat cinci sute de oameni să creadă în Hristos și să primească Sfântul Botez.
Prin eforturile sale, Sfântul Averchie a reușit să convertească întreaga cetate Ierapole la dreapta credință. De asemenea, el a redat vederea mamei proconsulului provinciei, Publius. A călătorit prin orașele și satele din vecinătate, vindecând bolnavii și propovăduind cuvântul lui Dumnezeu, inclusiv în Siria, Cilicia și Mesopotamia, și a vizitat Roma, convertind mulți oameni la creștinism. Tradiția susține că a avut viziuni cu Hristos, motiv pentru care a fost numit „întocmai cu Apostolii”. Sfântul Averchie a trecut la Domnul în cetatea Ierapole la o vârstă înaintată.
Pomenirea altor sfinți
Pe 22 octombrie, se face și pomenirea altor sfinți, precum:
- Sfântul Kuksa din Odesa
- Sfântul Mucenic Alexandru, episcopul, și Iraclie Mucenicul, Anna, Elisaveta, Teodota și Glicheria
- Sfântul Mucenic Zaharia
- Sfântul Ruf
- Cuviosul Lot
Concluzie
Sărbătoarea Sfinților Tineri din Efes și a Sfântului Averchie subliniază contribuția lor semnificativă la răspândirea creștinismului și la întărirea credinței în comunitățile din care au făcut parte, având un impact durabil asupra tradiției ortodoxe.