Dispariția lui Ion Iliescu
Oltenița, a doua zi după decesul fostului președinte Ion Iliescu, se prezintă în tăcere. Clopotele nu au sunat, iar omagiile au fost absente. Orașul în care Iliescu a copilărit este plin de amintiri, dar atmosfera este apăsătoare, fără lăutari pe străzile unde el a crescut.
Amintiri din copilărie
Strada copilăriei lui Ion Iliescu, acum numită strada lăutarilor, nu mai are aceleași caracteristici. Casa sa din copilărie a fost demolată de autoritățile comuniste pentru a face loc blocurilor destinate clasei muncitoare. Reveica, o fostă colegă de joacă, la 93 de ani, își amintește cu nostalgie de momentele petrecute alături de Iliescu, descriindu-l ca un om cumsecade, respectat de părinții săi.
Discuții despre moștenirea lui Iliescu
Pe principalele străzi din Oltenița, cetățenii discută despre Ion Iliescu și despre impactul său asupra României. Opiniile sunt împărțite: unii îl consideră un președinte bun, în timp ce alții contestă această apreciere. Oamenii reflectează asupra greșelilor sale, menționând că „vinovățiile pe care le-a făcut, Dumnezeu le iartă”.
Strada Alexandru Iliescu
Un aspect interesant este că strada care poartă numele Iliescu nu se referă la Ion, ci la tatăl său, Alexandru Iliescu. Autoritățile locale nu l-au considerat un erou sau o personalitate deosebită, ceea ce reflectă o viziune nuanțată asupra moștenirii sale.
Concluzie
Dispariția lui Ion Iliescu a generat o reacție mixtă în Oltenița, orașul său natal, evidențiind diviziunile în percepția publicului despre influența sa asupra istoriei recente a României. Tăcerea și absența omagiilor sugerează o complexitate a sentimentelor legate de figura sa, care continuă să polarizeze opinia publică.