OCDE avertizează asupra muncii la negru în România
Munca la negru și plata salariilor „în plic” reprezintă o problemă structurală a pieței muncii din România, conform raportului „OCDE Economic Surveys: Romania 2026”, publicat recent. Economia informală rămâne extinsă, iar o parte semnificativă din activitatea economică se desfășoară în afara sistemului fiscal și a protecției sociale.
Impactul economiei informale
Raportul subliniază că nivelul ridicat al muncii nedeclarate afectează colectarea taxelor, distorsionează concurența între firme și limitează accesul angajaților la protecția socială. Munca nedeclarată se manifestă prin lucrul fără contract sau prin salarii parțial declarate, fiind o provocare majoră pentru piața muncii din România.
Salarii „în plic”
Plata salariilor „în plic” este una dintre cele mai comune forme ale economiei informale. În această situație, angajații primesc un salariu oficial mai mic, diferența fiind plătită în numerar, fără a fi declarată. Această practică este frecventă în economiile cu taxe ridicate și control fiscal insuficient, iar în România este agravată de diferența dintre costul total al muncii pentru angajator și venitul net pentru angajat.
Riscurile pentru angajați
Deși plata salariului „în plic” poate părea avantajoasă pe termen scurt, riscurile pentru angajați sunt semnificative. Veniturile nedeclarate nu contribuie la pensii sau alte drepturi sociale, iar lucrătorii din economia informală sunt adesea excluși din sistemele de protecție socială. Această situație crește riscul de sărăcie, mai ales la pensionare.
Impactul asupra mediului de afaceri
Munca nedeclarată afectează nu doar angajații, ci și mediul de afaceri. Firmele care plătesc salarii la negru au costuri mai mici, concurând neloial cu companiile care respectă legislația fiscală. Economia informală reduce veniturile statului din taxe, limitând resursele pentru servicii publice esențiale.
Recomandări pentru combaterea muncii la negru
OCDE recomandă măsuri pentru reducerea muncii nedeclarate, inclusiv modernizarea administrației fiscale, dezvoltarea sistemelor de control bazate pe analize de risc și îmbunătățirea capacității instituțiilor de a detecta munca nedeclarată. Politicile publice ar trebui să încurajeze trecerea lucrătorilor din economia informală în cea formală, facilitând accesul la locuri de muncă declarate și reducând barierele administrative.
Concluzie
Munca la negru în România continuă să afecteze stabilitatea sistemelor sociale și dezvoltarea economică pe termen lung, subliniind necesitatea unor măsuri eficiente pentru a combate informalitatea și a îmbunătăți funcționarea pieței muncii.