Critica modelului de finanțare actual
Ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete, a condamnat actualul model de finanțare al sistemului de sănătate, considerând Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS) un „monopol rigid care frânează progresul medical”. Sistemul de sănătate din România se află într-un punct critic, iar suplimentarea fondurilor nu mai produce rezultate vizibile pentru pacienți. Rogobete subliniază că o schimbare radicală în gestionarea resurselor financiare este esențială pentru a preveni colapsul sistemului.
Modelul israelian: O alternativă viabilă
Un model alternativ propus de ministru este cel din Israel, unde sistemul de asigurări este descentralizat. Deși contribuțiile sunt colectate unitar, cetățenii au posibilitatea de a alege între patru case de asigurări. Acest model promovează competiția, obligând instituțiile să devină mai eficiente și să răspundă mai bine nevoilor pacienților, în contrast cu dictatul unei singure instituții.
Problemele interne ale sistemului public
Pe lângă structura de finanțare, sistemul public este afectat de diverse practici interne care subminează resursele. Rogobete a semnalat corupția care se manifestă în spitale, inclusiv utilizarea certificatelor medicale fictive, care duce la drenarea fondurilor destinate pacienților cu adevărat bolnavi. De asemenea, medicii care își încheie programul la stat devreme pentru a lucra în cabinete private contribuie la sabotarea sistemului public.
Evoluția bugetului CNAS și lipsurile persistente
Bugetul CNAS a crescut semnificativ, de la 40 de miliarde de lei în 2023 la 87 de miliarde de lei în 2025. Cu toate acestea, spitalele continuă să se confrunte cu lipsuri. Această situație este cauzată de anchilozarea administrativă, cu unități medicale care nu au fost reorganizate de peste trei decenii. Fără o reevaluare a acestora și o monitorizare strictă a cheltuielilor, dublarea bugetului devine o statistică fără impact real asupra calității actului medical.
Reforma ca soluție urgentă
Mesajul ministrului este clar: sistemul de sănătate nu poate funcționa pe baze învechite. Reforma finanțării nu este doar o opțiune, ci o necesitate pentru a evita prăbușirea infrastructurii medicale. Recunoașterea publică a problemelor reprezintă primul pas spre un sistem de sănătate care să funcționeze în beneficiul cetățenilor.
În concluzie, lipsa unei reforme radicale în gestionarea fondurilor și a structurii sistemului de sănătate din România poate duce la un colaps iminent, afectând calitatea îngrijirilor medicale și accesul pacienților la servicii esențiale.