Impozitarea progresivă revine în atenție
Discuția despre impozitarea progresivă a fost reactivată de declarațiile recente ale ministrului Muncii, Florin Manole, și ale vicepremierului Tanczos Barna, în contextul presiunilor bugetare și al nemulțumirilor legate de creșterea taxelor indirecte, în special a TVA. Manole a susținut că impozitarea progresivă ar fi o alternativă corectă la majorarea TVA și ar putea contribui la un sistem fiscal mai echitabil, în timp ce Tanczos Barna a afirmat că nu este momentul pentru o astfel de schimbare, invocând lipsa consensului politic. Totuși, el a admis că, în viitor, o astfel de măsură ar putea deveni acceptabilă.
Argumentele pro și contra impozitării progresive
Mai mulți specialiști consultați de Digi24.ro avertizează că România nu dispune în prezent de o structură economică adecvată și de o capacitate administrativă suficientă pentru ca impozitarea progresivă să funcționeze eficient. Manole a declarat că impozitarea progresivă ar permite o taxare mai mică pentru salariile mici și medii, concomitent cu o taxare mai ridicată a veniturilor mari. El a subliniat că majorarea TVA afectează disproporționat persoanele cu venituri reduse.
Ce este impozitarea progresivă
Impozitul progresiv implică aplicarea unor cote diferite de impozitare în funcție de venit. Persoanele cu venituri reduse plătesc un procent mai mic, în timp ce cele cu venituri mari sunt taxate cu cote mai mari. Cotele cele mai mari se aplică doar asupra veniturilor care depășesc un anumit prag. Deși România utilizează cota unică de impozitare, impozitarea progresivă a fost aplicată în perioada de tranziție după Revoluția din 1989, fiind discutată astăzi ca o posibilă soluție pentru creșterea veniturilor bugetare și reducerea inegalităților sociale.
Consensul politic și contextul actual
Tanczos Barna a menționat că impozitarea progresivă este un subiect dezbătut în interiorul coaliției de guvernare, dar nu există în prezent consens politic. Deși poziția sa s-a nuanțat, el a subliniat că România nu este o societate „așezată” comparabilă cu statele din Europa Occidentală, unde impozitarea progresivă funcționează eficient.
Structura actuală a impozitării în România
În prezent, România aplică o cotă unică de 16% pentru impozitul pe profit al companiilor, impozitul pe muncă și impozitul pe dividende. Această uniformitate a determinat o percepție de echitate a impozitării progresive, care promite să abordeze diferențiat veniturile mici și mari. Auditorul financiar Kristine Bago a subliniat că România, cu o structură economică dominată de salarii mici și medii, ar putea avea dificultăți în implementarea efectivă a unui sistem de impozitare progresivă.
Provocările implementării sistemului progresiv
Implementarea impozitării progresive ar necesita investiții semnificative în infrastructura administrativă și tehnologică. Adrian Negrescu a avertizat că, în România, o astfel de măsură ar putea duce la o presiune fiscală mai mare pe salariați și ar putea încuraja migrarea veniturilor în economia gri sau neagră. De asemenea, el a menționat că ANAF nu dispune în prezent de instrumentele necesare pentru a evalua veniturile totale ale contribuabililor.
Analiza datelor despre impozitul progresiv
Gabriel Biriș, avocat specializat în fiscalitate, a subliniat că, între 2000 și 2004, impozitul pe venit în România, sub un sistem progresiv, reprezenta în medie 2,8% din PIB, iar după introducerea cotei unice, această pondere a crescut la 3,36% din PIB. El a menționat că, în perioada cu impozitare progresivă, taxarea viza în principal veniturile din muncă, lăsând câștigurile de capital și alte surse mai puțin impozitate.
Concluzie
Discuția despre impozitarea progresivă în România ridică întrebări importante despre capacitatea administrativă și structura economică a țării. Implementarea unei astfel de măsuri ar putea aduce beneficii, dar și provocări semnificative în contextul actual.