Tradiții de Crăciun în România
Mesele de Crăciun ale românilor sunt pline de preparate variate, de la sarmale și cozonac până la fripturi și deserturi moderne. Totuși, în trecut, sărbătoarea Nașterii Domnului era însoțită de un desert ritualic, cu o semnificație religioasă, care reprezenta mândria fiecărei gospodării.
Pelincile Domnului
Pelincile Domnului, un preparat cu rădăcini adânci în tradiția moldovenească, au fost treptat uitate, rămânând doar în amintirile celor vârstnici. Acestea erau pregătite în Ajunul Crăciunului și cunoscute și sub numele de julfă sau turte de Ajun, fiind turte subțiri coapte pe plită sau în cuptor, cu o simbolistică aparte.
Desertul sacru al Ajunului
În România de altădată, masa de Crăciun era o celebrare a credinței și a tradițiilor. Pe lângă colaci și turte, exista un desert pregătit cu grijă: Pelincile Domnului. Acestea erau considerate o ofrandă simbolică adusă Nașterii lui Iisus. Turtele subțiri, albe, suprapuse și umplute cu o cremă delicată, aminteau de pânzele în care a fost înfășat Pruncul Sfânt.
Pregătirea Pelincilor era un ritual ce începea în Ajun, necesită răbdare, liniște și respect pentru tradiție. Fiecare etapă avea un rol bine stabilit, iar desertul nu era gustat înainte de colindat. Pelincile erau așezate pe masă ca un semn de binecuvântare, iar în multe sate se credea că o casă unde se pregătesc Pelincile va fi binecuvântată cu noroc și belșug în anul următor.
Cum se prepară Pelincile Domnului
Baza desertului este un aluat simplu, din făină, apă și sare, din care se coc foi extrem de subțiri. Aceste turte sunt lăsate la uscat și apoi unse cu o umplutură tradițională numită julfă, obținută din semințe de cânepă măcinate și fierte până când capătă consistența unei creme dense. Cânepa era un ingredient comun în gospodăriile românești, dar astăzi este rară, iar gospodinele au adaptat rețeta, folosind nucă măcinată, miere, dovleac sau halva.
Pelincile Domnului se mai pregătesc în unele sate moldovenești, în special de femeile în vârstă, care transmit rețeta ca pe o moștenire prețioasă, menită să păstreze vie o tradiție veche și simbolică.
Concluzie
Pelincile Domnului nu sunt doar un desert, ci un simbol al tradițiilor românești, ale continuității și credinței, ce merită să fie păstrat și transmis generațiilor viitoare.