Contextul financiar al Statului Român
România a operat, în materie de finanțe publice, sub un regim de excepție permanentă timp de peste două decenii. Constituția a prevăzut un dialog instituțional și un control reciproc al puterilor, dar, în practică, acest mecanism s-a transformat într-un monolog al Executivului. Din 2003, ordonanțele de urgență au trecut de la statutul de instrument excepțional la un mecanism obișnuit de legiferare în domeniul finanțelor publice, cu peste 1.000 de modificări urgente, ceea ce a dus la diminuarea rolului Parlamentului.
Problema structurii constituționale
Constituția României stabilește un mecanism unitar pentru formarea resurselor financiare ale statului, unde impozitele și taxele se stabilesc prin lege, bugetul public național este aprobat exclusiv de Parlament, iar ordonanțele de urgență nu pot afecta îndatoririle constituționale. Modificarea fiscalității nu poate fi efectuată fără a afecta bugetul, iar orice schimbare a legislației fiscale este o intervenție directă în competența Parlamentului.
Analogia dintre Guvern și Parlament
Într-o societate comercială, administratorul propune bugetul, dar decizia finală aparține Adunării Generale a Acționarilor. Similar, Guvernul ar trebui să execute deciziile Parlamentului, neavând dreptul de a modifica unilateral bugetul. Utilizarea ordonanțelor de urgență pentru modificarea bugetului fără aprobarea Parlamentului subminează controlul acționarilor asupra managementului și transformă Parlamentul dintr-o putere deliberativă într-un simplu instrument de validare a deciziilor executive.
Definiția „legii” în context fiscal
Constituția stipulează că impozitele și taxele se stabilesc numai prin lege, ceea ce înseamnă că orice act normativ care afectează bugetul trebuie să fie adoptat de Parlament. Extinderea termenului „lege” pentru a include ordonanțele de urgență contravine principiului că deciziile fiscale sunt apanajul exclusiv al Parlamentului. Această confuzie afectează grav controlul parlamentar, transformându-l într-o formalitate.
Principiul anualității și rectificării bugetare
Legea nr. 500/2002 prevede că modificările bugetului anual trebuie să fie realizate prin lege, respectând aceleași exigențe de dezbatere și aprobată de Parlament. Orice rectificare bugetară realizată prin ordonanță de urgență fără o lege de rectificare adoptată de Parlament încalcă separația puterilor, afectând rolul constituțional al Legislativului.
Impactul practicii guvernamentale asupra ordinii constituționale
Utilizarea frecventă a ordonanțelor de urgență pentru modificări bugetare reprezintă o eroare sistemică, transferând centrul de decizie fiscală de la Parlament către Executiv. Acest lucru constituie o fraudă la Constituție, deoarece permite Guvernului să se auto-finanțeze și să își reconfigureze politicile fără controlul parlamentar, afectând grav principiile democratice.
Concluzie
Practicile actuale ale Guvernului de a emite ordonanțe de urgență care modifică bugetul fără autorizație parlamentară subminează fundamentul controlului democratic și transformă Parlamentul într-un simplu spectator, cu implicații severe asupra statului de drept și separației puterilor în România. Această situație necesită o reevaluare urgentă a rolului constituțional al Parlamentului în gestionarea finanțelor publice.