Procesul de numire a prim-ministrului în România
Conform Constituției României, președintele țării are responsabilitatea de a desemna un candidat pentru funcția de prim-ministru, după consultarea partidului care deține majoritatea absolută în Parlament sau, în absența acesteia, a tuturor formațiunilor politice parlamentare. Această desemnare vizează formarea unui Guvern care să poată obține sprijinul necesar din partea Parlamentului pentru exercitarea atribuțiilor executive ale statului.
După validarea oficială a rezultatelor alegerilor prezidențiale și depunerea jurământului de către noul președinte, acesta trebuie să convoace partidele politice pentru consultări și să nominalizeze un candidat pentru funcția de prim-ministru. De exemplu, Nicușor Dan a declarat că intenționează să-l propună pe Ilie Bolojan pentru acest post, deși componența viitorului Guvern rămâne incertă.
Procedura de numire a prim-ministrului
Membrii Parlamentului, respectiv ai Camerei Deputaților și Senatului, sunt aleși de cetățeni. Rezultatul alegerilor determină componența politică a Parlamentului și, implicit, partidul sau coaliția care poate forma o majoritate. Ulterior, președintele României consultă partidul cu majoritate absolută (peste 50% din mandate) sau toate partidele parlamentare, în cazul în care nu există o majoritate clară.
Președintele desemnează un candidat pentru funcția de prim-ministru, care este, de obicei, liderul partidului majoritar sau o persoană agreată de o coaliție parlamentară. Guvernul propus se prezintă în plenul reunit al Parlamentului, unde are loc un vot de încredere. Candidatul propus trebuie să obțină majoritatea voturilor parlamentarilor (50% + 1 din totalul deputaților și senatorilor) pentru a deveni prim-ministru.
Consecințele neobținerii votului de încredere
În cazul în care un candidat desemnat pentru funcția de prim-ministru nu obține votul de încredere din partea Parlamentului, programul de guvernare și componența Guvernului propus sunt respinse prin vot. Președintele României are obligația de a desemna un nou candidat, în urma unor noi consultări cu partidele politice reprezentate în Parlament.
Potrivit Articolului 89 din Constituție, după consultarea președinților celor două Camere și a liderilor grupurilor parlamentare, președintele poate dizolva Parlamentul dacă acesta nu a acordat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare și numai după respingerea a cel puțin două solicitări de învestitură. Dizolvarea Parlamentului presupune încetarea mandatului membrilor și necesitatea organizării de noi alegeri. În decursul unui an, Parlamentul poate fi dizolvat o singură dată, cu excepția ultimelor 6 luni ale mandatului președintelui și în timpul stărilor de mobilizare, război, asediu sau urgență.
Atribuțiile prim-ministrului României
Prim-ministrul României joacă un rol esențial în structura instituțională a statului, având funcția de șef al Guvernului și principal coordonator al politicilor executive. Această funcție este reglementată de Constituția României și de alte acte normative care stabilesc atribuțiile și responsabilitățile specifice.
Prim-ministrul coordonează activitatea Guvernului și asigură implementarea politicilor publice conform programului de guvernare aprobat de Parlament. Acesta este responsabil de respectarea atribuțiilor legale ale fiecărui ministru și de garantarea coerenței acțiunii guvernamentale. De asemenea, prim-ministrul este obligat să prezinte Parlamentului (Camerei Deputaților și Senatului) rapoarte, informări și declarații politice cu privire la activitatea Guvernului, acestea fiind supuse dezbaterii cu prioritate.
Adoptarea actelor normative
Prim-ministrul, împreună cu ministrul responsabil de un anumit domeniu, poate semna hotărâri și ordonanțe ale Guvernului, care intră în vigoare după publicarea în Monitorul Oficial al României. Guvernul are competența de a emite două tipuri de ordonanțe:
- Ordonanțele simple: Adoptate în baza unei legi de abilitare, de regulă în perioada vacanței parlamentare, și care necesită ulterior aprobarea Parlamentului;
- Ordonanțele de urgență: Emise în situații excepționale, având efect imediat după publicare, dar care trebuie prezentate Parlamentului spre aprobat în cel mai scurt termen. Dacă Parlamentul nu aprobă o ordonanță în termen de 30 de zile, aceasta își încetează aplicabilitatea. Ordonanțele de urgență nu pot modifica legi constituționale și nu pot afecta organizarea fundamentală a statului sau drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor.
Deși nu este o cerință legală, prim-ministrul este, în general, și liderul partidului politic sau al coaliției care deține majoritatea în Parlament, asigurând astfel sprijinul politic necesar Guvernului.