Controversele din Varșovia: Absența Poloniei de la summiturile pentru Ucraina
Polonia a lipsit de la ultimele două reuniuni importante dedicate negocierilor de pace în Ucraina, inclusiv summitul de la Londra cu lideri din Marea Britanie, Franța, Germania și Ucraina, precum și cel de la Geneva din 23 noiembrie. Această absență a generat critici puternice din partea opoziției, care îl acuză pe premierul Donald Tusk de incompetență diplomatică. Guvernul, pe de altă parte, minimizează incidentul.
Reacțiile lui Donald Tusk
Premierul Tusk a comentat situația, afirmând că „nu toată lumea din Washington – și cu siguranță nimeni din Moscova – dorește ca Polonia să fie prezentă peste tot”, considerând absența un semn al poziției ferme a Varșoviei pro-Kiev, pe care o interpretează ca pe un compliment. Purtătorul de cuvânt Adam Szlapka a explicat că formatul reuniunilor a fost stabilit de Keir Starmer și că Polonia nu participă la toate întâlnirile, existând numeroase formate similare.
Criticile opoziției
Opoziția, prin senatorul Marek Pęk, l-a denumit pe Tusk „politician de mâna a doua în Europa”, subliniind că absența Poloniei la Londra este un exemplu al incompetenței sale. Fostul premier Leszek Miller a întrebat retoric: „Americanii nu ne vor, liderii europeni nu ne vor, Kievul nu ne vrea – atunci cine ne vrea?”, cerând să se pună capăt prefăcătoriei. Fostul președinte Bronisław Komorowski a atribuit absența „păcii reale” a Poloniei în raport cu puterile economice majore.
Diviziunile interne și impactul asupra relațiilor internaționale
Conflictul intern complică situația, cu Tusk coordonându-se cu Europa, în timp ce președintele conservator Karol Nawrocki cultivă legături cu administrația Trump la Washington, promovând o „voce independentă” poloneză. Un diplomat occidental a evidențiat că este esențial să se clarifice cine vorbește în numele Poloniei, deși ambele părți adoptă o linie fermă anti-Rusia.
Concluzie
Absența Poloniei de la summiturile internaționale pentru Ucraina ridică întrebări serioase cu privire la capacitatea țării de a-și menține rolul pe scena diplomatică globală, în contextul criticilor interne și al divergențelor politice.