Pomenirea Sfintei Mucenițe Filofteia
Pe 7 decembrie, Biserica Ortodoxă sărbătorește Sfânta Muceniță Filofteia. Aceasta a trăit în secolul al XIII-lea, în sudul Dunării, însă nu se cunosc cu exactitate originile sale, dacă era de neam român sau bulgar. Numele său în limba greacă, „Filofteia”, înseamnă „iubitoare de Dumnezeu”. La vârsta de 12 ani, a fost omorâtă de tatăl său, deoarece dovedise milă față de oamenii sărmani.
Moaștele Sfintei Filofteia
Moaștele Sfintei Filofteia au fost aduse la Curtea de Argeș la sfârșitul secolului al XIV-lea. Totuși, cultul Sfintei a fost generalizat de către Sinodul Bisericii Ortodoxe Române abia în anul 1950. Istoria arată că aceste moaște au fost inițial duse la Tarnovo, unde au rămas până în anul 1393. După ocuparea orașului de către turci, moaștele au fost mutate la Vidin, unde au stat o perioadă scurtă de timp.
Transferul Moaștelor în Țara Românească
După înfrângerea armatelor creștine la Nikopole, din cauza amenințării turcești, moaștele au fost oferite domnitorului Țării Românești, Mircea cel Bătrân. Acesta le-a așezat în vechea ctitorie domnească de la Curtea de Argeș, cu hramul „Sf. Nicolae”. De asemenea, alegerea zilei de 7 decembrie pentru pomenirea Sfintei Filofteia coincide cu ziua de hram a bisericii. Ulterior, după construirea unei noi biserici de către Neagoe Basarab, moaștele au fost mutate aici.
Deplasările ulterioare ale Moaștelor
Moaștele au rămas la Curtea de Argeș până în 1893, când, din cauza stării avansate de degradare a bisericii, au fost mutate în bisericile „Sf. Gheorghe” și „Adormirea Maicii Domnului” din aceeași localitate. În timpul Primului Război Mondial, moaștele au fost duse în paraclisul Mănăstirii Antim din București, dar au fost readuse la Curtea de Argeș după război, iar din 1949 se află în paraclisul acestei mănăstiri.
Tradiția Populară
În tradiția populară, Sfânta Filofteia este cunoscută sub denumirea de „Poitra lui Nicolae”. Aceasta reflectă importanța sa în cultura și spiritualitatea românească.
Celebrând Sfânta Muceniță Filofteia, Biserica reiterează valorile de milă și iubire față de aproapele, subliniind totodată legătura profundă dintre tradițiile ortodoxe și identitatea națională românească.