Deschiderea Postului Mare al Paștelui
Pe 23 februarie 2026, începe Postul Sfintelor Paști, coincizând cu sărbătoarea Sfântului Policarp în Biserica Ortodoxă.
Cine a fost Sfântul Policarp
Sfântul Policarp s-a născut în jurul anului 70, la Efes, în închisoare, deoarece părinții săi fuseseră persecutați din cauza credinței lor în Hristos. La botez, a primit numele Pangratie. A fost ucenic al Sfântului Apostol Ioan, conform scrierilor Sfântului Irineu.
După martirizarea părinților săi, a fost dat în grija Calistei, o femeie bogată și credincioasă. Conform tradiției, el a împărțit săracilor bunurile găsite în hambarele acesteia, iar, printr-o minune, hambarele s-au umplut din nou. Datorită acestei fapte, Calista i-a schimbat numele în Policarp, ceea ce înseamnă „cel cu multe roade”.
Policarp a fost hirotonit diacon și preot de către Sfântul Vucol, iar episcopii prezenți la înmormântarea acestuia l-au hirotonit episcop.
Vizita la Papa Anicet
Cu scopul de a rezolva problema datei pascale, Policarp a călătorit la Roma înainte de a fi martirizat. În acea perioadă, existau divergențe între creștini: unii sărbătoreau Învierea Domnului pe 14 Nisan, iar alții în prima duminică după 14 Nisan. Deși nu au ajuns la un acord, au rămas uniți în credință.
Vedenia și martiriul lui Policarp
Cu câteva zile înainte de martirizare, Policarp a avut o vedenie în care a văzut perna pe care dormea arzând în foc, ceea ce i-a arătat că va fi ars. La cererea proconsulului Quadrat de a blestema pe Hristos, Policarp a refuzat, spunând: „De 86 de ani îi slujesc și nu mi-a făcut niciun rău; cum pot eu să blestem pe împăratul meu, pe Acela care m-a mântuit?” Ca urmare a refuzului său, a fost condamnat la ardere, dar focul nu l-a atins, fiind în cele din urmă străpuns cu sabia. Se spune că sângele său a stins focul, iar după rugămintea evreilor, trupul său a fost ars.
Osemintele și epistolele lui Policarp
Osemintele lui Policarp, considerate „mai cinstite decât pietrele prețioase și mai scumpe decât aurul”, au fost luate de creștini. Sfintele sale moaște se află în Franța, fiind aduse de latini în timpul cruciadelor, iar o parte se păstrează la Mănăstirea Zografu din Muntele Athos.
Sfântul Irineu afirmă că Policarp a scris mai multe epistole pentru a întări Bisericile vecine, dintre care doar una a supraviețuit: Scrisoarea către Filipeni, păstrată într-o traducere latină. Aceasta conține învățături despre întruparea, moartea și învierea Domnului, având un mesaj împotriva celor care negau realitatea trupului lui Hristos.
Rugăciune către Sfântul Policarp
Rugăciunea sa invocă mila lui Dumnezeu asupra credincioșilor, cerând ajutor pentru a trăi în conformitate cu învățăturile lui Hristos, pentru a obține bucuria veșnică și a fi parteneri ai Împărăției cerurilor.
Concluzie
Celebrând 23 februarie ca deschiderea Postului Mare al Paștelui și memoria Sfântului Policarp, credincioșii sunt îndemnați să reflecteze asupra credinței și sacrificiului acestuia, consolidându-și astfel legătura spirituală și pregătirea pentru Sărbătoarea Paștelui.