Senatorul Robert Ghiță din județul Olt a fost surprins transportând pachete cu ajutoare pentru persoane în dificultate în portbagajul mașinii sale, în perioada Sărbătorilor Pascale. Gestul, pe care i-l caracterizează ca fiind făcut din resurse personale și fără legătură cu structurile clientelare locale, contrastează izbitor cu narațiunea obișnuită din politica națională.
Articolul care a generat această poveste subliniază o distinție între comportamentul unui reprezentant parlamentar și standardul așteptat din partea clasei politice în ansamblu. Depunerea în portbagaj a unor bunuri materiale destinate populației vulnerabile, fără comunicare mediatică préalabilă, se prezintă ca o abatere de la uzanța promisiunilor electorale goale de substanță.
Contextul oferit de sursă menționează alte cazuri din trecut — precum cel al unui oficial de Vaslui găsit cu sume importante în autoturism — pentru a marca distanța între ceea ce se întâmplă de obicei și ceea ce s-a petrecut în cazul de față. Implicația este că majoritatea politicienilor români au portbagaje pline cu materiale de propagandă adresate unei electorat descris ca păcălit de promisiuni, ori cu mijloacele din conturi despre care nu se prea vorbește deschis.
Ceea ce se observă în relatarea de mai sus este construcția unei narații care portretizează un singur politician în termeni pozitivi, prin contrast deliberat cu standardul negativ atribuit întregii clase politice. Deși nu se formulează acuzații explicite la adresa altora, mecanismul este acelaș: elevarea unui actor prin diminuarea sistematică a tuturor celorlalți.
Indiferent de adevărul faptelor — și e posibil ca gestul lui Ghiță să fie, într-adevăr, sincer și demn de apreciere — exercițiul jurnalistic rămâne one-sided. Nici o explorare a motivațiilor, nici o întrebare pusă, nici o voce contrară. Doar laudă tăcută pentru o faptă care, în orice societate funcțională, ar trebui să fie ceva obișnuit, nu o excepție.
Problema aceasta revine des în peisajul mediatic: dacă rareori găsim reportaje care confirmă comportamentul ethi al unui politician, aceasta nu înseamnă neapărat că el este rar. Poate înseamnă și că știm prea puțin despre restul. Și că ne mulțumim cu fragmentele care ne ajung, fără prea mult efort de investigare.
–