Bătălia cu dependențele: perspectivele medicului psihiatru Mariana Marcu-Leancă
Discuțiile despre dependențe sunt adesea marcate de dezamăgirea cadrelor medicale, mai ales atunci când progresele realizate în timpul internării se confruntă cu fragilitatea voinței umane. Dr. Mariana Marcu-Leancă, medic psihiatru, subliniază acest aspect printr-un exemplu personal: „După ce sunt eu convinsă că un pacient a ajuns la liman, dă mâna cu mine când pleacă, și îl întreb: «Doamna doctor, dar o bere fără alcool pot să beau?» Mi-am dat seama că am luat-o de la zero.” Acest comentariu ilustrează cum mintea caută să revină la vechile obiceiuri destructive.
Infrastructura medicală și limitările intervenției
În cadrul unui podcast, dr. Marcu-Leancă a discutat despre infrastructura medicală disponibilă, menționând deschiderea unei secții dedicate la Spitalul de Psihiatrie Cronici. „Avem deja niște luni bune, din august, de când tratăm,” a afirmat medicul. Totuși, ea a clarificat că spitalul nu preia urgențele majore cauzate de consumul de substanțe, primind doar pacienți post-cură, deoarece nu este echipat să gestioneze cazurile de sevraj sau intoxicație.
Sevrajul: o urgență medicală
Sevrajul, adesea subestimat, este o urgență medicală ce necesită intervenție rapidă și multidisciplinară. Dr. Marcu-Leancă a subliniat: „Sevrajul nu este o urgență pe care să o tratezi într-un câmp, unde spitalul județean este la 20 de kilometri.” Complicațiile severe care pot apărea în lipsa substanței obișnuite pot include hipertensiune, febră și crize epileptice, ceea ce face ca intervenția medicală să fie esențială.
Iluzia controlului în dependențe
După depășirea sevrajului fizic, pacienții intră într-o nouă fază de îngrijire, unde lupta psihologică devine evidentă. Dr. Marcu-Leancă observă că pacienții refuză adesea să accepte renunțarea totală, dorind să consume alcool cu un sentiment de control. „Este foarte interesant: eu vreau ca pacientul să stea cât mai mult să nu bea, dar el vrea să bea, dar să aibă control,” a explicat medicul. Această negare este comună în rândul celor cu dependențe, care adesea afirmă că pot să se oprească oricând.
Cu toate acestea, realitatea clinică arată că majoritatea pacienților nu reușesc să se abțină de la consumul de alcool. „Corpul îți cere… s-a obișnuit, s-a terminat. Nu te mai poți ajuta singur,” a adăugat dr. Marcu-Leancă.
Provocările recuperării post-internare
Parcursul unui medic psihiatru implică momente de satisfacție și dezamăgire. Acceptarea eșecului face parte din tratamentul bolilor cronice. Dr. Marcu-Leancă menționează că momentul externării este crucial, iar întrebarea despre „berea fără alcool” sugerează că pacientul nu a asimilat strategiile necesare pentru a trăi în abstinență. „Rezultatul muncii tale nu este cel pe care tu îl obții la pacientul internat,” a declarat ea, subliniind că adevărata provocare începe odată cu externarea.
Recuperarea efectivă se măsoară în capacitatea pacientului de a-și reconstrui viața dincolo de porțile spitalului. Dr. Marcu-Leancă a evidențiat bucuria pe care o simte atunci când pacienții îi comunică progresele, afirmând că succesul profesional se reflectă în restabilirea funcționalității umane și familiale a pacienților.
Concluzie
Bătălia cu dependențele necesită nu doar intervenții medicale, ci și o înțelegere profundă a complexității comportamentului uman, iar succesul tratamentului este definit nu doar de absența consumului, ci de capacitatea pacienților de a se reintegra în societate și de a-și reconstrui viețile.