Solstițiul de vară 2025: Când debutează vara astrală
Solstițiul de vară marchează începutul verii astronomice în emisfera nordică și este ziua cu cea mai lungă durată de lumină naturală din an. În anul 2025, acest fenomen va avea loc sâmbătă, 21 iunie, la ora 05:42, ora României, când durata zilei va fi de aproximativ 15 ore și 32 de minute. După acest moment, durata zilei va începe să scadă, iar a nopții să crească, continuând astfel timp de șase luni, până la 21 decembrie, când se va produce solstițiul de iarnă.
Definiția solstițiului de vară în astronomie
În astronomie, solstițiile reprezintă momentele din an când declinația Soarelui atinge valorile extreme: maximă pozitivă (la solstițiul de vară) și maximă negativă (la solstițiul de iarnă). Aceste poziții corespund unghiurilor maxime și minime pe care razele solare le formează cu orizontul la amiază. Fenomenul este determinat de înclinarea axei de rotație a Pământului față de planul orbitei sale, numit ecliptică.
La solstițiul de vară, Soarele se află la 23° 27′ distanță unghiulară nord față de ecuatorul ceresc, descriind o mișcare diurnă pe un cerc paralel cu ecuatorul, denumit tropicul Racului. Denumirea de solstițiu provine de la schimbarea gradientului mișcării Soarelui în raport cu declinațiile sale. La acest moment, Soarele atinge o culminație de 67° 52′ deasupra orizontului, ceea ce determină ca durata zilei să fie de 15 ore și 32 de minute, în timp ce noaptea va avea o durată de doar 8 ore și 28 de minute.
Importanța solstițiului de vară
Solstițiul de vară reprezintă momentul în care axa de rotație a Pământului este înclinată maxim spre Soare, ceea ce contribuie la cea mai mare durată a luminii naturale într-o zi calendaristică. Astfel, ziua de 21 iunie va fi caracterizată printr-o perioadă de lumină solară de aproximativ 15 ore și 32 de minute, înregistrându-se cea mai mare înălțime a Soarelui pe cer la amiază.
Etimologia termenului „solstițiu”
Cuvântul „solstițiu” provine din latinescul „solstitium”, care este format din „sol” (soare) și „stitium”, derivat din verbul „sisto” (a opri, a face să stea). Astfel, termenul poate fi tradus prin „Soarele stă” sau „Soare nemișcat”. De asemenea, termenul are o etimologie dublă, provenind și din franțuzescul „solstice”. În fiecare an au loc două solstiții: unul în iunie, solstițiul de vară, care marchează începutul verii astronomice, și altul în decembrie, solstițiul de iarnă, care înseamnă cea mai lungă zi la sud de Ecuator și cea mai scurtă zi la nord.
Când în emisfera nordică are loc solstițiul de iarnă, în emisfera sudică se petrece solstițiul de vară, și viceversa.