Deficiențele sistemului de învățământ preuniversitar
Un raport recent evidențiază ineficiența educației în învățământul preuniversitar din România, generând absolvenți cu competențe slabe, un abandon școlar ridicat și un nivel crescut de analfabetism funcțional. Aceste probleme sunt considerate riscuri pentru securitatea națională.
Raportul de diagnostic al Educației și Cercetării
Documentul, intitulat „Raportul de diagnostic al Educației și Cercetării din România. Realizările prezente și implicații pentru noi reforme în domeniu (Raportul QX)”, subliniază importanța educației antepreșcolare, care ar trebui să fie generalizată și regândită pentru a asigura prerechizitele necesare învățământului obligatoriu. Se recomandă ca sistemul de învățământ preuniversitar să transfere cele opt competențe cheie, astfel încât absolvenții să devină buni specialiști, cetățeni responsabili și să fie mulțumiți de viața lor.
Integrarea pe piața muncii
Se subliniază necesitatea ca absolvenții să se integreze eficient pe piața muncii, având în vedere nivelurile de calificare corespunzătoare. Formarea resursei umane este esențială în contextul asimilării eficiente a competențelor și înțelegerii procesului de generare a cunoștințelor științifice, pentru a combate pseudoștința și a promova învățarea pe parcursul vieții.
Obiectivele sistemului național de învățământ superior
În ceea ce privește învățământul superior, raportul menționează că acesta ar trebui să formeze resurse umane înalt calificate, care să își dezvolte competențele prin învățare continuă. Calificările de nivel 5/6 ar trebui să fie corelate direct cu piața muncii, în timp ce cele de nivel 7/8 ar trebui să se concentreze pe specializări care să dezvolte noi segmente ale pieței muncii.
Problemele din sistemul de Cercetare-Dezvoltare-Inovare
Documentul semnalează că sistemul național de Cercetare-Dezvoltare-Inovare (CDI) prezintă o arhitectură depășită, care este fragmentată, greu de coordonat și cu suprapuneri ce frânează dezvoltarea. România produce o cantitate insuficientă de cunoaștere de calitate, iar resursa umană este demotivată și angajată în mod necompetitiv.
Propunerile de reformă
Printre reformele propuse se numără o nouă structură a sistemului național de CDI, care va include actori diversificați cu misiuni distincte, coordonări eficiente pentru generarea unei cunoașteri cumulative și o masă critică mai mare pentru a îmbunătăți competitivitatea și eficiența costurilor. Aceste măsuri sunt menite să transforme resursa umană într-una mai competitivă și mai bine finanțată, generând cunoaștere științifică avansată, cu impact asupra inovațiilor tehnologice și culturale.