Capacitatea militară a Iranului în 2026
În ciuda pierderilor suferite în 2025 și recent, Iranul dispune de un arsenal semnificativ și de o capacitate de ripostă robustă. Un aspect esențial al acestei capacități sunt așa-numitele „orașe ale rachetelor”, baze subterane săpate în munți, la adâncimi de peste 500 de metri. Aceste facilități permit Iranului să continue atacurile timp de săptămâni sau luni, conform experților militari internaționali.
Arsenalul rachetelor și infrastructura subterană
La începutul anului 2026, Iranul deține aproximativ 2.000 de rachete balistice grele, în scădere față de peste 3.000 în 2022, parțial din cauza distrugerii unei părți a arsenalului în conflictul din iunie 2025. Producția internă de rachete continuă, cu zeci de unități fabricate lunar în „orașele rachetelor”, unde lucrătorii trăiesc și muncesc. Parteneriatul militar cu Rusia oferă suport tehnologic și logistic crucial.
Facilități de atac protejate
Imaginile furnizate de Forțele Aerospațiale ale Gardienilor Revoluției arată tuneluri extinse, rampe mobile și depozite concepute pentru a rezista bombardamentelor aeriene, facilitând lansări succesive chiar și în condiții de atac intens. Aceste instalații pot găzdui rachete cu rază lungă de acțiune, inclusiv Shahab‑3, Sejil și Khorramshahr, capabile să lovească ținte aflate la până la 2.000 km distanță.
Capacitatea de lovire regională
Aproximativ 2.000 dintre rachetele iraniene pot atinge ținte din Israel, Bahrain, Qatar, Emiratele Arabe Unite, Kuweit, Iordania și Arabia Saudită, toate având baze militare americane. Iranul a susținut recent că a atacat 27 de baze americane și chiar Oman, un mediator în negocierile nucleare. Eficiența acestor atacuri depinde de capacitatea Iranului de a-și proteja „orașele rachetelor” și infrastructura subterană de posibile atacuri din partea Israelului și Statelor Unite.
Strategia de război și rețelele asociate
Iranul utilizează o strategie de epuizare a apărării antirachetă a adversarilor, folosind drone ieftine și rachete balistice de cost mediu, lansate din locații greu detectabile. Aceasta permite consumarea stocurilor de interceptori ale Israelului, SUA și statelor din Golf, mult mai costisitoare decât muniția iraniană. În plus, rețeaua grupărilor teroriste afiliate, cum ar fi Hezbollah, Houthi și milițiile pro-iraniene din Irak și Siria, oferă Teheranului o capacitate de răspuns descentralizată, continuând atacurile chiar dacă teritoriul iranian este afectat direct.
Concluzie
Capacitatea Iranului de a lansa atacuri din „orașele rachetelor” subliniază provocările semnificative pentru securitatea regională, evidențiind potențialul de conflict și complexitatea dinamicilor militare ale Orientului Mijlociu.