Pomenirea Sfântului Porfirie
Pe 26 februarie se sărbătorește pomenirea Sfântului Porfirie, marcând o cruce neagră în calendar. Sfântul Porfirie s-a născut în Tesalonic din părinți bogați și, la vârsta de 25 de ani, a renunțat la viața lumească, retrăgându-se în pustia Egiptului, unde a fost tuns în monahism. După cinci ani de viață monahală, a ajuns la Ierusalim.
Activitatea sa în Ierusalim
Aici, a fost hirotonit preot de Patriarhul Ierusalimului, Pravliu, și a primit în grijă lemnul Crucii lui Hristos. Dumnezeu i s-a descoperit, chemându-l la treapta de episcop în cetatea Gaza, un loc plin de altare păgâne, pe care nimeni nu reușise să le curețe de idolatrie.
Provocările întâmpinate
La venirea sa în Gaza, păgânii au încercat să-l alunge, punând spini și gunoi pe cale, dar Sfântul Porfirie a răspuns provocărilor prin minuni. A solicitat ajutorul împăratului Constantinopolului și al Sfântului Ioan Gură de Aur pentru a distruge templele idolatre, reușind în cele din urmă să construiască o biserică în locul altarelor păgâne.
Contribuția sa la creștinismul din Gaza
Cu ajutorul împărătesei Eudoxia, care i-a trimis fonduri pentru construcția bisericii, Sfântul Porfirie a distrus opt temple renumite dedicate zeilor, precum Soarelui, Venerei și Apolo. Astfel, el a umplut Gaza de slava dumnezeiască.
Moartea și moștenirea
Sfântul Porfirie a trecut la cele veșnice în anul 420, lăsând în urmă un exemplu de credință și dedicare. Este recunoscut ca un îndreptător al credinței, un învățător al înfrânării și un model de smerenie.
Pomenirea altor sfinți
În aceeași zi, se face și pomenirea Sfintei Mucenite Fotini, considerată prima femeie care a crezut în Hristos, după întâlnirea cu El la puțul lui Iacov.
Omagiu adus Sfântului Porfirie pe 26 februarie subliniază importanța sa în răspândirea creștinismului și influența sa asupra comunității din Gaza, fiind un simbol al credinței și al curajului în fața adversităților.