Proiectul Artichoke: Tehnici de influențare a comportamentului uman
Un document recent republicat în arhiva publică a CIA readuce în discuție Proiectul Artichoke, un program secret derulat între 1951 și 1956, axat pe cercetarea metodelor de influențare a comportamentului uman, inclusiv prin utilizarea substanțelor administrate clandestin.
Structura programului și direcțiile de cercetare
Raportul intitulat „Special Research for Artichoke” detaliază domeniile de investigație, incluzând dezvoltarea unor substanțe de efect rapid, cum ar fi „serurile adevărului”, și cercetarea compușilor destinați influenței pe termen lung asupra comportamentului. În document se analizează substanțe care ar putea produce efecte similare sedativelor, precum amitalul și pentotalul, și se identifică formule pentru utilizare indirectă sau cu acțiune prelungită.
Cercetătorii au evaluat posibilitatea ca acești compuși să genereze reacții distincte, fie de tip „agitant”, fie de tip „depresiv”.
Modalități de administrare analizate
Una dintre direcțiile de studiu a fost administrarea substanțelor fără cunoașterea persoanei vizate, luându-se în calcul introducerea acestora în alimente, apă, băuturi alcoolice sau produse din tutun. De asemenea, s-a discutat despre camuflarea substanțelor în contexte medicale, inclusiv în vaccinuri sau injecții, provocând reacții și interpretări variate în mediul online.
Tehnici psihologice și experimente conexe
Investigațiile nu s-au limitat la substanțe chimice, ci au inclus și hipnoza, tehnici de influență psihologică, privare senzorială și utilizarea gazelor și aerosolilor. O întrebare centrală era dacă aceste metode ar putea determina o persoană să acționeze împotriva propriei voințe, având o percepție distorsionată asupra acțiunilor sale.
Raportul recomanda consultarea serviciului de război chimic al armatei americane, care realizase studii relevante pentru obiectivele programului.
Contextul geopolitic al Războiului Rece
Proiectul Artichoke a fost inițiat într-un climat internațional tensionat, având temeri legate de tehnici de „spălare a creierului” asociate cu tratamentul prizonierilor americani în timpul conflictului din Coreea. Documentele interne ale CIA reflectau îngrijorări privind dezvoltarea de metode avansate de control mental de către statele comuniste, determinând agenția să exploreze propriile capacități în acest domeniu.
Extinderea în Project MKUltra
În 1953, direcțiile de cercetare ale Proiectului Artichoke au fost integrate în Project MKUltra, care a extins aria de investigație asupra substanțelor psihoactive, inclusiv halucinogene precum LSD. MKUltra a cuprins sute de subproiecte desfășurate în universități, spitale și instituții penitenciare, implicând adesea persoane vulnerabile, fără consimțământ informat. O mare parte din arhive a fost distrusă în 1973, limitând stabilirea întregii dimensiuni a cercetărilor.
Dezvăluiri publice și reacții instituționale
Existența acestor programe a fost adusă în atenția publicului în anii 1970, în urma audierilor din Congresul Statelor Unite, generând reacții puternice și reforme în supravegherea activităților serviciilor de informații. Printre persoanele care au afirmat că au fost implicate în astfel de experimente se numără James „Whitey” Bulger, care a descris efectele severe ale testelor la care a fost supus.
Concluzie
Proiectul Artichoke și extinderea sa în MKUltra evidențiază dimensiunile îngrijorătoare ale experimentelor de control mental desfășurate de CIA, având implicații profunde asupra eticii cercetării și asupra drepturilor omului.