Activitatea fizică și complicațiile diabetului de tip 2
Un studiu publicat în Journal of Sport and Health Science a analizat datele a aproape 2,4 milioane de persoane din 27 de cercetări internaționale, evidențiind legătura dintre inactivitatea fizică și complicațiile diabetului zaharat de tip 2. Rezultatele sugerează că o proporție semnificativă dintre aceste complicații ar putea fi prevenită prin creșterea nivelului de mișcare la persoanele afectate de această boală.
Definirea inactivității fizice
Inactivitatea fizică a fost definită ca lipsa a cel puțin 150 de minute pe săptămână de exerciții de intensitate moderată sau viguroasă. Activitățile moderate includ mersul alert, ciclismul ușor și grădinăritul, în timp ce exercițiile viguroase implică alergarea, înotul în ritm susținut și munca fizică intensă.
Impactul sedentarismului asupra sănătății
Studiul a arătat că sedentarismul în rândul persoanelor cu diabet a fost asociat cu 10,2% dintre cazurile de accidente vasculare cerebrale, 9,7% dintre cazurile de retinopatie diabetică, 7,3% dintre cazurile de insuficiență cardiacă și până la 7% dintre bolile cardiace. Femeile și persoanele cu nivel scăzut de educație au prezentat proporții mai mari de complicații legate de sedentarism.
Implicarea activității fizice în prevenție
Coordonatoarea studiului, Jayne Feter, a subliniat că multe dintre complicațiile diabetului sunt considerate inevitabile, însă rezultatele sugerează că acestea ar putea fi prevenite prin creșteri realizabile ale activității fizice. Promovarea exercițiului fizic în rândul persoanelor cu diabet ar putea reduce spitalizările, dizabilitatea și costurile din sănătate, având un impact pozitiv asupra calității vieții.
Contextul local și politicile publice
Autorii studiului avertizează că intervențiile trebuie să fie adaptate la contextul local, dat fiind că tiparele de activitate fizică diferă între țări. În statele cu venituri ridicate, mișcarea este mai frecventă în timpul liber, în timp ce în țările cu venituri mai mici, activitatea fizică este adesea legată de muncă. Politicile publice ar trebui să țină cont de aceste diferențe, precum și de inegalitățile sociale și de gen.
Creșterea nivelului de activitate fizică în rândul persoanelor cu diabet poate avea efecte semnificative asupra sănătății publice și poate contribui la reducerea complicațiilor asociate cu această boală.