Infiltrarea Sateliților Rusești
De ani întregi, doi sateliți rusești, Luch și Luch‑5X, se mișcă discret în centura geostaționară, la 36.000 de kilometri deasupra Ecuatorului. Acești sateliți se poziționează lângă sateliți comerciali occidentali, având ca scop interceptarea comunicațiilor transmise către aceștia. O investigație publicată de Financial Times în februarie 2026 a evidențiat temerile oficialilor europeni, conform cărora informațiile colectate ar permite Rusiei nu doar să asculte, ci și să interfereze sau să preia controlul asupra sateliților care oferă servicii de comunicații și televiziune în Europa, Orientul Mijlociu și Africa.
Istoricul Conceptului de Sateliți Inspector
Ideea de „sateliți inspector” nu este nouă. În anii ’50, Forțele Aeriene ale SUA au dezvoltat programul SAINT, destinat inspecției sateliților sovietici. Deși programul a fost anulat în 1962, Statele Unite au continuat să experimenteze în secret. Exemple includ satelitul Prowler, descoperit în anii ’90, și sateliții MiTEX, recunoscuți oficial ca aparate de inspecție orbitală. China a demonstrat un interes similar, satelitul SJ‑21 apropiindu-se de alte aparate, iar Rusia a desfășurat propriile proiecte antisatelit, cum ar fi Kosmos‑2542 și Kosmos‑2543, care au suscitat suspiciuni în rândul Pentagonului.
Detalii despre Sateliții Luch
Satelitele Luch‑1 și Luch‑2, cunoscuți și ca LUCH (OLYMP) și LUCH (OLYMP) 2 în catalogul militar american, au fost utilizați de Rusia pentru misiuni de interceptare a comunicațiilor. Luch‑1, lansat în septembrie 2014, a operat în apropierea a 22 de sateliți de telecomunicații, interceptând semnalele direcționate către aceștia. Comportamentul său a fost criticat de Intelsat în 2015, iar în 2018, incidentul cu Athena‑Fidus a fost denumit „act de spionaj” de către oficialii francezi. Luch‑1 a fost mutat într-o orbită-cimitir în octombrie 2025 și s-a fragmentat în ianuarie 2026.
Luch‑2, lansat în martie 2023, a fost descris oficial ca satelit pentru „retransmiterea informațiilor”, dar a început să repete manevrele predecesorului său, apropiindu-se de sateliți Intelsat și Eutelsat. Informațiile arată că Luch‑2 a fost construit cu componente din Franța și Statele Unite, obținute prin intermediari, în ciuda sancțiunilor occidentale.
Legătura cu Serviciul Federal de Securitate al Rusiei (FSB)
Există indicii că FSB este implicat în operarea sateliților Luch. Un articol din 2008 a identificat proiectul Olimp ca fiind asociat cu FAPSI, agenția care a preluat funcțiile Direcției a 16‑a a KGB, responsabilă cu interceptarea comunicațiilor. După reorganizarea FAPSI în 2003, aceste funcții au fost transferate la FSB, care are un contract cu Centrul Krivoșeev, responsabil pentru dezvoltarea sateliților.
Implicarea în Războiul din Ucraina
Activitatea sateliților Luch este probabil legată de colectarea informațiilor cu valoare militară, având în vedere că mulți sateliți comerciali transmit trafic necriptat. Înainte de invazia rusă din februarie 2022, Luch‑1 s-a apropiat de sateliți care operau în frecvențe utilizate în comunicațiile militare. La scurt timp după invazie, Rusia a efectuat un atac cibernetic major asupra rețelei KA‑SAT, afectând mii de modemuri utilizate de armata ucraineană.
Deși Luch‑2 nu are capacități directe de război electronic, datele colectate ar putea facilita atacuri cibernetice ulterioare. Observațiile arată că Rusia mută sistematic Luch‑2 de la un satelit la altul, rămânând câteva luni lângă fiecare țintă.
Concluzie
Activitățile sateliților Luch reflectă o strategie complexă de spionaj și interceptare a comunicațiilor, având implicații semnificative asupra securității cibernetice și militare a Occidentului, în contextul tensiunilor geopolitice actuale.