Chiria exorbitantă plătită de stat
Traian Bodea, fost președinte al Consiliului Județean Bihor, încasează lunar aproximativ 126.000 de euro de la Tribunalul Bihor pentru un spațiu de arhivă. Acest parteneriat a început în 2019 și a fost reînnoit în 2025, stârnind semne de întrebare cu privire la gestionarea fondurilor publice în județ.
Procedura de închiriere și monopolul Ghenau Trade
Povestea contractului a început în 2019, când Tribunalul Bihor a căutat un spațiu pentru depozitarea documentelor și a organizat o procedură de închiriere. Singura ofertă depusă a fost cea a firmei Ghenau Trade SRL, controlată de Traian Bodea. Contractul a fost semnat pe o perioadă de cinci ani, iar în 2025, procedura a fost reluată, având din nou o singură firmă participantă, aceeași câștigătoare. Astfel, Bodea continuă să încaseze lunar 10.500 de euro din bani publici.
Refuzul administrației locale
Tribunalul Bihor a încercat să evite plata acestor chirii mari către mediul privat, solicitând Primăriei Oradea, Consiliului Local și Consiliului Județean Bihor un spațiu adecvat cu titlu gratuit. Răspunsul a fost un refuz generalizat, lăsând instanța fără altă opțiune decât să reia colaborarea cu firma lui Bodea.
Cine este Traian Bodea
Traian Bodea este un politician cunoscut în județul Bihor, având un parcurs marcat de schimbări de doctrină și funcții importante. A fost vicepreședinte al Consiliului Județean Bihor între 2016 și 2020 și ocupă în prezent funcția de director general adjunct la Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare (ANIF). De asemenea, Bodea a activat sub siglele PC, ALDE și Pro România. Firma sa, Ghenau Trade SRL, se ocupă de construcția de clădiri rezidențiale, dar veniturile constante provin acum din închirierea spațiului pentru arhiva justiției.
Impactul asupra sistemului de justiție
Cazul de la Bihor nu este izolat, ci reflectă o tendință mai largă în sistemul românesc. Statul român, prin instanțe, parchete și CSM, plătește anual peste 15 milioane de euro în chirii către proprietari privați. Această sumă subliniază eșecul autorităților de a investi în infrastructura proprie, alimentând afacerile unor personaje influente din politică.
Concluzionând, situația de la Tribunalul Bihor ridică întrebări serioase despre utilizarea fondurilor publice și necesitatea unei reforme în gestionarea infrastructurii justiției în România.