SUA redefinesc prioritățile Pentagonului
Noua Strategie Națională de Apărare a Pentagonului, actualizată la fiecare patru ani, marchează o schimbare semnificativă în abordarea securității naționale a Statelor Unite, punând accent pe securitatea internă și retrogradând China din poziția de amenințare principală. Deși SUA își reafirmă angajamentul față de NATO, se observă o recalculare a angajamentelor globale, cu o concentrare pe protecția teritoriului american și a emisferei vestice.
Noua relație cu China
Într-o schimbare notabilă, China nu mai este considerată inamicul principal, devenind a doua prioritate strategică după securitatea internă a SUA. Washingtonul renunță la retorica de „strangulare” a Beijingului și adoptă o strategie de descurajare prin forță pentru a menține echilibrul în regiunea Indo-Pacific, fără a se angaja în confruntări directe. Absența menționării Taiwanului în document sugerează o recalibrare a prezenței americane în zonă.
NATO și Europa: Responsabilitate partajată
Statele Unite subliniază că, deși rămân un aliat de bază în NATO, Europa trebuie să preia mai multe responsabilități de apărare. Ponderea economică a Europei este în scădere, iar SUA descriu Rusia ca pe o „amenințare gestionabilă”, lăsând sarcina apărării Flancului Estic și susținerea Ucrainei în seama statelor europene. Prezența militară americană pe continent se va reduce, forțând Europa să își asume propriile costuri de apărare.
Revenirea Doctrinei Monroe
Pentagonul reînvie principiile Doctrinei Monroe, punând accent pe controlul militar și comercial în zone critice pentru interesele naționale, cum ar fi Groenlanda, Golful Mexicului și Canalul Panama. Această orientare reflectă dorința Washingtonului de a controla vecinătatea imediată și rutele comerciale esențiale.
Orientul Mijlociu și Coreea de Nord
În Orientul Mijlociu, Israelul este considerat un „aliat model” capabil să se apere cu un sprijin american limitat, în timp ce Iranul rămâne o sursă majoră de instabilitate. Coreea de Nord este tratată cu maximă atenție, fiind văzută ca o amenințare militară directă pentru aliații asiatici și pentru teritoriul continental al SUA, din cauza arsenalului său nuclear.
Implicare globală selectivă
Noua Strategie Națională de Apărare evidențiază o abordare pragmatică, cu o implicare globală selectivă, centrată pe protejarea intereselor proprii ale SUA. Washingtonul transmite clar că prioritatea sa absolută este securitatea internă, lăsând restul lumii să își gestioneze propria apărare.
În concluzie, această schimbare de strategie a SUA indică o redefinire a rolului său pe scena internațională, punând accent pe securitatea internă și responsabilizând aliații în gestionarea propriilor amenințări. Aceasta ar putea avea implicații profunde asupra dinamicii globale de securitate și asupra relațiilor internaționale.