Riscul de infectare cu lepra
Lepra este o boală care nu este foarte contagioasă. Aproximativ 95% dintre adulți care intră în contact cu o persoană infectată nu dezvoltă boala, datorită imunității naturale. Totuși, copiii sunt mai predispuși la infecție decât adulții.
Transmiterea leprei nu se face prin contact întâmplător, cum ar fi statul în apropierea unei persoane infectate în autobuz sau la masă, strângerea mâinii sau îmbrățișarea. De asemenea, lepra nu se transmite de la mamă la făt și nici pe cale sexuală.
Pacienții nu necesită izolarea dacă urmează un tratament adecvat. Începând cu câteva zile de la inițierea tratamentului cu antibiotice, pacientul nu mai este contagios și poate duce o viață normală.
Modalitățile de transmitere în cazul contactului apropiat și prelungit includ calea aeriană (prin tuse sau strănut) și contactul direct cu leziunile. Contacții apropiați ai bolnavilor de lepră, în special membrii familiei, sunt monitorizați periodic pentru a depista posibilele infectări.
Indicații pentru vizita la medic
Diagnosticul de lepră trebuie luat în considerare în următoarele situații:
- Apariția unei leziuni cutanate roșii sau depigmentate, cu hipoestezie sau anestezie, sau orice alt simptom neurologic sau oftalmologic;
- Pacientul are un istoric de călătorie sau este imigrant din zone cu incidență crescută (Asia, Africa).
Simptomele leprei apar de obicei după 3-5 ani, dar pot apărea și la 20 de ani după expunerea la bacterie. Această perioadă de incubație lungă face dificilă identificarea sursei infectării.
Concluzie
În ciuda fricii și stigmatizării asociate, lepra are un risc redus de transmitere, iar tratamentele disponibile permit pacienților să ducă o viață normală fără a reprezenta un pericol pentru cei din jur.