Date generale despre autonomia financiară a localităților
Datele oficiale publicate de Ministerul Dezvoltării pentru anul 2024 arată că din cele 3.187 de unități administrativ-teritoriale (UAT) din România, doar 901 reușesc să își acopere cel puțin jumătate din cheltuieli prin venituri proprii, ceea ce reprezintă un procent de 28,2%. Aceasta evidențiază gradul ridicat de dependență al majorității localităților de fonduri externe.
Localități cu autonomie financiară ridicată
Printre localitățile care se disting prin performanța fiscală se numără:
- Caianu (Cluj) – venituri proprii: 96,1%
- Ghimbav (Brașov) – venituri proprii: 95,6%
- Otopeni (Ilfov) – venituri proprii: 94,6%
- Jucu (Cluj) – venituri proprii: 94,0%
- Vadu Izei (Maramureș) – venituri proprii: 93,2%
- Cristian (Brașov) – venituri proprii: 92,8%
Municipiile mari și autonomia financiară
În marile orașe, autonomia financiară este, în general, mai ridicată, dar există diferențe semnificative între sectoare. De exemplu:
- București, Sectorul 1: 86,1% venituri proprii
- București, Sectorul 4: 66,2% venituri proprii
- Cluj-Napoca: 79,5% venituri proprii
- Brașov: 83,8%
- Timișoara: 65,1%
- Iași: 67,7%
Chiar și în orașele cu venituri proprii mari, dependența de resurse externe rămâne o problemă semnificativă.
Localitățile cu autonomie scăzută
Există aproape 800 de UAT-uri care funcționează cu mai puțin de 30% venituri proprii. Exemple de localități în situație extremă includ:
- Studina (Olt) – 5,2% venituri proprii
- Brăstavatu (Olt) – 4,7%
- Gostinari (Giurgiu) – 5,8%
- Milosești (Ialomița) – 8,9%
- Baia de Criș (Hunedoara) – 9,6%
- Osica de Jos (Olt) – 9,3%
- Aninoasa (Hunedoara) – 8,7%
Aceste localități provin în mare parte din județe precum Vaslui, Teleorman, Olt, Mehedinți și Buzău, unde lipsa investițiilor limitează dezvoltarea resurselor proprii.
Factorii determinanți ai autonomiei financiare
Gradul de independență financiară al localităților depinde de mai mulți factori:
- Dimensiunea economiei locale – activitățile industriale, comerciale și imobiliare contribuie semnificativ la încasările din taxe.
- Colectarea eficientă a taxelor și impozitelor – administrațiile care organizează mai bine colectarea pot maximiza veniturile.
- Structura demografică – orașele mari beneficiază de o bază fiscală mai extinsă.
- Dependența de resurse externe – comunitățile mici sau cu economii fragile se bazează predominant pe ajutoare de la bugetul de stat sau fonduri europene.
Concluzie
Autonomia financiară a localităților din România variază semnificativ, cu un număr restrâns de comunități reușind să se susțină aproape complet din venituri proprii, în timp ce multe altele depind în mare măsură de fonduri externe, ceea ce pune în evidență nevoia de reforme și investiții pentru dezvoltarea durabilă a economiilor locale.