Curtea Constituțională analizează contestația S.O.S. România, AUR și POT
Curtea Constituțională a României dezbate astăzi sesizarea formulată de partidele S.O.S. România, AUR și POT cu privire la legea ce vizează măsuri pentru prevenirea și combaterea antisemitismului, xenofobiei, radicalizării și discursului instigator la ură. Actul normativ, inițiat de deputatul Silviu Vexler, președinte al Federației Comunităților Evreiești din România, stabilește că distribuirea prin intermediul unui sistem informatic a materialelor antisemite, fasciste, legionare, rasiste și xenofobe, precum și negarea sau diminuarea Holocaustului și negarea crimelor de război constituie infracțiune, pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, în anumite cazuri chiar mai mult.
Pe 19 iunie, S.O.S. România, AUR și POT au contestat la Curtea Constituțională acest act normativ, cele trei partide votând împotriva proiectului în cadrul adoptării de către Camera Deputaților, for decizional, pe 11 iunie. În contestație, se susține că o astfel de lege ar putea „alimenta un antisemitism artificial” și ar oferi motive pentru acordarea privilegiilor unor grupuri minoritare. Redactorii sesizării, profesor universitar doctor Verginia Vedinaș și avocatul Marcela Baș, au formulat mai multe obiecții concrete.
Obiecții privind legalitatea și constituționalitatea legii
Obiecțiile vizează faptul că modificările propuse de Silviu Vexler contravin Constituției României, încălcând libertatea de conștiință, dreptul la identitate, egalitatea în drepturi, tratatele internaționale și drepturile omului, precum și libertatea de exprimare și dreptul la informație. Comunicatul S.O.S. România subliniază că aceste argumente indică faptul că o asemenea lege ar limita dezbaterile parlamentare și ar afecta caracterul democratic al statului.
Semnatarii sesizării afirmă că legea încalcă drepturile garantate prin articolele 25, 29 și 30 din Constituția României, referitoare la viața intimă, libertatea de conștiință și libertatea de exprimare. Acestea sunt coroborate cu articolul 1, alineatul 3, care consacră caracterul de stat de drept și democratic al României, precum și cu articolul 20, care stipulează prioritatea normelor internaționale în domeniul drepturilor omului asupra legislației interne.
Critici asupra definițiilor și abuzurilor potențiale
Contestația mai subliniază că libertatea de exprimare, garantată și de articolul 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, este esențială pentru demnitatea umană și implică obligația statelor de a asigura pluralismul informației. De asemenea, se menționează că o lege care include cărți sau documentare în categoria „materialelor interzise” contravine articolului 8 din noua lege, care prevede că anumite acțiuni nu constituie infracțiune dacă sunt realizate în interesul artei, științei, cercetării sau educației.
Critica se extinde asupra caracterului „vag și imprecis” al legii, care ar putea conduce la abuzuri din partea autorităților, dată fiind interpretabilitatea acesteia. Redactarea evazivă a textelor legii ar încălca prevederile legii 24/2000, referitoare la normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, un criteriu de constituționalitate esențial.
În încheiere, se argumentează că prin interzicerea publicării de cărți, mesaje, articole, documente și conținut audio-video se instituie o formă de cenzură care afectează drepturile fundamentale de exprimare, informare și învățătură, limitând astfel libertatea academică și științifică.