35 de ani de la Mineriada din 13-15 iunie 1990
Au trecut 35 de ani de la Mineriada din 13-15 iunie 1990, un moment tragic în istoria României, când aproximativ 15.000 de mineri au fost aduși în Capitală de fosta conducere a țării, în frunte cu Ion Iliescu. Scopul acestei mobilizări a fost de a pune capăt mișcărilor de protest care durau de mai bine de două luni. Mărturiile victimelor sunt cutremurătoare: „Au început să mă lovească cu bastoane, bâte de lemn, cabluri electrice, seceră”, „Am fost bătut până am leșinat”, sau „Am fost agresați atât eu, cât și soția, care era însărcinată”. Aceste declarații ilustrează violența extremă la care au fost supuși peste 1.200 de locuitori ai Bucureștiului, conform rechizitoriului Parchetului General, recent trimis în judecată.
Daunele provocate de Mineriadă
Evenimentele din 13-15 iunie 1990 au avut consecințe devastatoare, incluzând: 4 persoane decedate prin împușcare, 12 persoane violate, 1.311 persoane cu integritate fizică și psihică vătămată, și 1.211 persoane private ilegal de libertate. În urma acestor fapte, Parchetul General a decis să trimită în judecată Dosarul Mineriadei, în care vor fi judecați pentru infracțiuni contra umanității Ion Iliescu, Petre Roman, Virgil Măgureanu, Gelu Voican Voiculescu și fostul lider sindical Miron Cosma, printre alții.
Atacul coordonat asupra protestatarilor
Conform rechizitoriului, statul român, condus de acești lideri, a demarat o „politică de represiune din motive politice împotriva populației civile din Capitală”, printr-un „atac generalizat și sistematic”. Scopul era evacuarea protestatarilor pașnici din Piața Universității și ocuparea zonei de către muncitori combatanți. Procurorul a semnalat că s-au folosit resursele instituțiilor statului – poliție, armată, servicii de informații, procuratură – pentru a demonstra puterea deținătorilor de putere și a descuraja orice contestare a acesteia.
Contextul și desfășurarea evenimentelor
Mineriada a avut loc în contextul unei manifestații care a început pe 22 aprilie 1990 în Piața Universității, un protest împotriva regimului condus de Ion Iliescu. Protestatarii solicitau ca România să nu se întoarcă la o nouă formă de comunism și aveau cerințe legate de democrație, precum libertatea presei și eliminarea activiștilor fostului Partid Comunist din noua conducere. Rechizitoriul subliniază că liderii statului au decis să atace manifestanții din Piața Universității.
Implicațiile acțiunilor minerilor
Minerii, aduși de autorități pentru a „ocupa” Piața Universității, nu s-au limitat la aglomerarea zonei. Grupuri de mineri, ajutați de polițiști și ofițeri de informații, au pătruns, percheziționat și devastat locuințele liderilor de opoziție, sedii ale partidelor, ziare și instituții de învățământ. Victimele nu au fost doar liderii opoziției; sute de cetățeni nevinovați au fost agresați fără motiv. Rechizitoriul menționează „atacuri cu o cruzime nemaiîntâlnită” și detaliază cum au fost pedepsiți cei care aveau „atitudini intelectualiste” sau pur și simplu erau suspectați de a fi critici ai regimului.
Consecințele violenței minerilor
Cruzimea minerilor a lăsat urme dureroase asupra victimelor, iar procurorii subliniază vătămările fizice și psihice cauzate de agresiuni brutale. Mărturiile victimelor evidențiază impactul devastator al acestor evenimente: „Am fost lovit de mineri cu cabluri de mină, până am căzut la pământ”, „Am fost agresat fără motiv, chiar și sub privirile forțelor de ordine”. Mărturiile aduc în prim-plan suferințele îndurate de cetățeni, inclusiv pierderi severe de sănătate fizică și psihică.
Reflecții asupra Mineriadei
Mineriada din 13-15 iunie 1990 rămâne un episod tragic în istoria României, iar procesele în curs subliniază nevoia de justiție și responsabilitate pentru faptele comise. Victimele acestui atac violent își amintesc cu durere de acele zile, iar societatea românească continuă să reflecteze asupra lecțiilor pe care le aduc aceste evenimente.